În cadrul conferinței Tranzit de la Cluj, reprezentanții Asko Assekuranz, cu concursul lui Decebal Popescu (Cartrans) și al Luciei Apostol (Dumagas), au atras atenția asupra importanței cunoașterii legislației în domeniul asigurărilor și asupra cât de fină este granița dintre vinovăție și nevinovăție. O bună comunicare în cadrul organizației și cu partenerii de transport este o măsură de prudență. Convenția CMR se aplică obligatoriu, atât cărăușului, cât și beneficiarului, și niciun contract de transport nu o înlocuiește.
Contractul de transport internațional cu titlu oneros este reglementat obligatoriu de Convenția CMR. Aceasta este norma imperativă, iar articolul 41 nu le permite părților să stabilească clauze contrare Convenției. În cazul în care acestea au fost stabilite, sunt lovite de nulitate absolută, aceasta fiind sancțiunea care desființează, cu caracter retroactiv, efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea unor dispoziții legale cu caracter imperativ. Principalele cazuri de nulitate absolută sunt legate de nerespectarea formei prevăzute de lege.
Contractul de transport nu este legea părților
Deoarece Convenția CMR primează, contractul de transport, indiferent de clauze, nu are statut de lege. Potrivit lui Alin Dicu, branch manager Asko Assekuranz Broker de Asigurare, transportatorul răspunde pentru marfa transportată, de la preluare până la predare, atât pentru întârziere, cât și pentru lipsa mărfurilor preluate.
Existența răspunderii presupune întrunirea cumulativă a unor condiții, unanim acceptate de doctrina juridică:
- Evenimentul păgubitor (fapta ilicită);
- Prejudiciul;
- Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;
- Vinovăția autorului.
Dacă una din cele patru condiții nu se îndeplinește, nu există speță pentru despăgubire, iar pretențiile nefondate pot fi refuzate în mod argumentat. Compania de transport este răspunzătoare pentru starea echipamentului cu care sunt cărate mărfurile.
Exemple concrete din practică
Discuțiile din cadrul conferinței au fost însoțite de exemple concrete:
- Transport de terminale de înaltă tensiune (Italia-România):
În timpul transportului, părțile superioare ale terminalelor au suferit avarii din cauza balansului. Expeditorul nu a precizat natura încărcăturii, solicitând doar un camion complet de tip mega. Prin hotărâre judecătorească, transportatorul a fost exonerat de răspundere invocând art. 17, pct. 2 din Convenția CMR.
„Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nefiind rezultatul unei culpe a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu le putea evita și ale căror consecințe nu le putea preveni“, a explicat Alin Dicu. - Transport de paleți (Austria-Italia):
În timpul transportului, marfa s-a deplasat, cauzând o daună. Potrivit art. 17, pct. 4, lit. b) și c), transportatorul a fost exonerat de răspundere, deoarece cauza producerii daunei a fost ambalarea și încărcarea defectuoasă, operațiuni care revin expeditorului.
- Folia de protecție nu a cuprins și paleții de lemn, ceea ce a dus la înclinarea mărfii din lipsă de stabilitate.
- În plus, încărcarea a fost defectuoasă deoarece a fost lăsat spațiu liber între paleți.
Din cauza confuziilor, companiile de transport se confruntă cu probleme și situații delicate și nu se pot apăra pentru că nu există informație, sau acestea interpretează defectuos sau subiectiv. „Depinde cine este interpretul, pentru că, dacă este unul și același cu beneficiarul, evident va interpreta urmărindu-și interesul. De aici apar toate problemele“, a atras atenția Alin Dicu.
Potrivit acestuia, o asigurare de răspundere contractuală nu ar trebui să conțină riscuri numite, ci pur și simplu obiectul contractului de asigurare ar trebui să fie răspunderea contractuală a transportatorului din contracte cu titlu oneros.
Cine, cât și în fața cui răspunde?
Aceasta este o întrebare la care mulți cărăuși își găsesc cu dificultate un răspuns în eventualitatea unui incident pentru care trebuie plătită despăgubire.
„Ne confruntăm de ani de zile cu problema aceasta, mai ales că nu putem evita toate accidentele. În cazul în care se deplasează marfa de pe palet, primim factură, dar vina nu ne aparține și nu suntem obligați la plata niciunui prejudiciu“, a explicat Lucia Apostol, COE (Chief of Operational Excellence), Dumagas Transport.
Citește continuarea pe traficmedia.ro
